vine o vreme când îți aduci aminte că
brazii nu se nasc în pădure ci la spitale de oncologie
moș crăciun există și chiar și vitrinele
au dorințe

ce o să ne facem atunci dragul meu/ ce o să facem când
o să ni se spună că toată viața am scris despre
foi goale/ că n-am descoperit nimic/ că tot ce-a fost
cu adevărat important încă nu s-a întâmplat

știi

dacă tot veni vorba de chestii importante și dacă tot e să
ne încălzim mâinile la o inimă de vioară
făcută praf

când o să vină vremurile astea/ n-o să ne mai rămână decât
străzile din philadelphia/ cu câinii care păzesc poarta spre
ieșirea din viață/ trupurile o să ni se piardă în trăsuri pline cu
gratuități dogmatice/ o să iubim alături de aviatorii bolnavi mintal/
lumea o să-și spargă singură bolta de sticlă când n-o să mai fie nimeni
pe aici/

pe noi o să ne prindă treaba asta la coadă pentru
câteva globuri de sticlă personalizate/ suferința e mai dulce
când donezi ultima tură de sânge de dragul vremurilor când
încă mai credeam