e 12 fix și iar n-am somn...

mocnește a praf, mocnește a ploaie
mocnește a spaimă prelinsă-n baie...


stau întinsă pe un covor
strângând de zor
al prizei scandalos decor.

umbra focului ciopârțit
de mine s-a îndrăgostit
ș-un morman de căldură a izgonit
pe un corp de mult timp irosit...
da, irosit de bucurie,
uneori chiar și de energie
lăsând să fugă hoinar
un zâmbet mortuar.

cu ochii neclintiți, puteam să jur că i-am pierdut în zare...
pescărușii desenați în cadă, cer într-o doară
cât mai repede să moară
s-au plictisit de independență
vor gratii, penitență...
o ghilotină ascuțită
și un tip bun care să le comită
fapta nesăbuită.

"a fost atât de palpitant"
șoptea duhoarea morții
râzând pe nerăsuflate
durerile oamenilor adunate
oglindite și fumate
în farfurii sparte.

moartea le-a fost un popor
supus, curtenitor
mereu dispus să se sacrifice
în schimbul monedei unice

pfff! ce rost ar mai avea
dacă și eu m-aș transforma într-un pescăruș?
vă spun cinstit,
tocmai am pornit
pe un drum ciudat
unde strigoii au fluturat
pene și frunze
pentru idei difuze
așezate în zeci de lumi confuze
asta ca să nu ne mai acuze...
viața...
că nu ne-am învățat povața.


hai să ne prefacem c-am uitat
că ea tot s-a amuzat
cât timp noi rând pe rând am tot crăpat
și-n pământ am acumulat
dorul însetat
al unui ultim spălat
la un duș sau o mașină centrifugă
după...
hainele sunt inodore
și izurile incolore...