Este o zi de iarnă ca oricare alta.
Mă duc la frigider și pun pe masă salata
Din care mai deunăzi s-a înfruptat cineva.
Parcă lipsește totuși ceva!

A,da!Era să uit,pâinea și niscaiva murături.
Vreo două ,trei felii de pâine și niște pahare cu băuturi.
Uite!Acum pot mânca în sfârșit liniștit,
Fumându-mi țigarea cu vârf alungit.

Și totusi, mai lipsește ceva.Un cuțit,o farfurioară sau o furculiță,
Niște muștar și o bucată de șunculiță.
De felul meu ,nu mă prea rog,dar hai să-mi spun rugăciunea!
Poate-o intra mai bine, după ce-mi fac plecăciunea.

Dar,nimic nu mă poate ajuta .Nici telefonul ,nici muzica,
Nici jocul meu infantil cu pisica,
Nici privitul îndelung pe geam ,după o pasăre ce tocmai a poposit și nu știe ce vrea...
Nimic din toate acestea nu îmi pot alina durerea ,așa cum știe s-o facă doar ea.