cuvintele s-au oprit mute
între noi,
mi-ai așezat sufletul în bucăți inegale
pe masa joasă și
gesturile s-au smuls dureros din mainile triste.
silabe gri ne-au înghețat pe buze fierbinți iar
lacrimile s-au uscat la granița sufletelor.

mă ucisese din nou speranța

te-ai ridicat absent de la masa vieții mele,
m-ai cuprins într-o îmbrățișare pâsloasă
și am crezut că trăiesc.

sângele îmi șiroia prin trup invariabil
asemenea unei boli grave
și mă întrebam când am murit
cînd te-am cunoscut ?
cand m-am născut?