poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-12-12 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Eram pertu dar de la un timp s-a schimbat calimera
pescuia în neajlov celebru rău cu pești istorici și foarte orgolioși de la care s-a molipsit repede pentru că avea și predispoziții, peștii îl simpatizau, că nici nu se putea altfel, mai ales tinerii pești femela, el însă după ce îi săruta și îi ștergea cu un prosop curat îi aruncă în apă făcându-le bezele, lăsându-i să înoate în deplină libertate printre ierburile ruginii, care fuseseră martore atâtor izbânzi consemnate în cronici, peștii de toate categoriile, văzuți și nevăzuți, mai mult sau mai puțin aborigeni, îl salutau zi și noapte ridicându-l la rangul de regat, și îl aplaudau cu aripioarele lor străvezii recunoscându-i plenitudinea forței poetice evidentă pentru orice om de bună credință, dar mai întâi de toate poziția sa fermă și pe de-a-ntregul re și iar re și re-voluționară pe care o imprimase odată pentru totdeauna atât vieții sale particulare cât și activității publice de-a lungul atâtor decenii de frământări și vicisitudini, iar persoanele din jurul său, printre care câțiva tineri care habar n-aveau pe ce lume trăiesc, onoare lor, îi aduceau revengulat cuvenitele elogii respectuoase, încercând să-l imite, de la mare distanță, în cele mai mici amănunte, suferind împreună cu bulbii de ceapă din mirifica sa grădină de legume și mutilându-și chiar talpa piciorului stâng pentru a purta pantofi cu același număr ca cel al maestrului, lucru esențial în ceea ce privește detectarea noilor frisoane galvanice care străbat lumea, respectându-i cu sfințenie ortografia și cele câteva invenții verbale, care au avut la vremea lor un mare răsunet, printre care deturnarea rotacismului și introducerea unor punți lingvistice false { un fel de plombe } în miezul cuvintelor care se pretează la regimul lapsusului provocat de erecție însă mult redus, și între timp urinau, da, urinau cu mult respect îngrășând pământul sfânt cu urina lor dezinteresată, fiecare în parte sau toți la un loc în zilele de sărbătoare, acțiune echivalentă cu zborul păsărilor pihis deasupra oceanului, și așa întelegându-i foarte bine pe cei care priveau laptis, după o vacanță într-o tabără de copii din munți, și alte câteva cochetării infantile, cărora le-a cules roadele dezinvolt și în trecere, și-a reluat preocupările de bază odata cu pipa sa din spumă de mare care făcea deliciile lui Breton în cafeneaua Flore și inventând chiciura obținu câteva premii pe care le accepta în silă dar ce contează când Rene Char stătea în permanență de pază, și însoțit de fidelul său prieten Costica Ferehes își începu amplele plimbări prin codrul Comana cugetând îndelung asupra soartei și devenirii omului în societatea modernă, asupra raportului dintre forțele și relațiile de producție, distribuind vidul și plinul cu ajutorul unui cântar de bucătărie, determinând apariția hazardului obiectiv și acolada imprevizibilului, fiind pe rând ba de partea leului, ba de partea căprioarei, ba de partea paloșului, ba de partea puștii cu repetiție, până când devenind, la un moment dat, cavaler al porților de fier își începu marile călătorii transoceanice, demonstrând în fața lumii întregi ca lapsus linguae si lapsus calami fac împreună minuni de vitejie. Sunt ani de-atunci și dupa cum spuneam locuiam la mansardă, terorizat de zgomotul îngrozitor al orașului care pocnea în pod ca o bombă cu explozie întârziată, și el locuia la mansardă în aceleași condiții, dar între cele două mansarde exista un spațiu de aer pur prin care circulam oricând fără să ne pese de nimic, prin acest cilindru de aer aș vrea să mergem înapoi în timp, împreună cu emilia jucătoru și mariana mare, să mergem înapoi în timp căutând hârtie de tipar și litere aldine, să mergem înapoi în timp și să le spun tuturor: o, n-am timp, pentru că malombra mă așteaptă la capătul culoarului în mâini cu nervii mei excitați ca o uriașă corabie, dar eu ce era să fac eu trebuia să-mi aștept prietenii de care n-am pomenit și nici n-am să pomenesc pentru ca de câte ori le rostesc numele mă podidesc lacrimile, - și p'ormă e poate prea târziu. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate