orașul acesta este atât de mic încât îmi ies picioarele din el
atunci când satisfăcut după zece minute de dragoste mă întind
după colțul lunii
- e curioasă și ea cum reușesc să-mi păstrez cumpătul
printre atâtea emisiuni despre senzualitate și mizantropie
de unde găsesc buna măsură a tăcerii când întreaga lume s-a înscris
la concursul de cacofonii –

dar să nu uităm
dintr-un exagerat simț al intimității glorioase că
s-au anunțat la posturile locale de radio (ou sont les radios d’antan)
temperaturi sub unghiile mele crăpate de atâta travaliu
printre celelalte picioare atât de scurte încât
se nasc doar pe jumătate

- stau de câteva zile și măsor lungimile coapselor multor femei
îmi spun după fiecare măsurare că stația meteorologică
va câștiga și anul acesta premiul pentru descoperirea petei din lună
(a căpătat chipul fostei învățătoare acum prostituată pe centura orașului
degetele mele înghețate ajung uneori până la ea și
până la meteorologul de serviciu care joacă ruleta cu o sticlă
dezbrăcând pe îndelete clopotele de panglicile
lăsate neglijent să dospească)

mă mai întind încă o dată
orașul s-a strâns în el ca un zgârci lăsat în ger
dragostea mea deschide geamul dar degeaba afară nu va fi mai multă
steagul cunoscutului nostru comun fâlfâie
la fel ca și chipul învățătoarei din lună și din nou radiourile
se decojesc inutil
(aici a fost vorba despre goliciune)