Nu-mi cere cuvinte azi nu sunt de ajuns.
Stau în dicționare: fie chiar imprevizibile
în îmbinările lor, sunt voci consumate.
E întotdeauna un previzibil deja vu.
Aș dori să vorbesc cu tine - și același cu Dumnezeu -
prin semne umbroase de nervi,
mesaje electrice ce psihicul
atrage din inima universului.

Un freamăt de antene, un desen de dans,
un infinitezimal clipit din ochi,
muzica-ultrason ce nici
Bach nu-și imagina.