nebunie




nebunia acestei nopți de iarnă
crește-n stările tale sacadate
am uitat
cum fumul de țigară
mângâie siluetele
stârnind beție și suspine


diminețile se roagă
pentru uitarea frumoasei
crescută parcă din măruntaiele cerbilor
și iar tânjești
după-nceputul tău stingher
și iar ne-ntorc spatele
gemetele sfioase ale pădurii


am început să ne unim mișcările
am început să ne iubim blestemele
am început să glăsuim anonimele întâlniri


împleticiți în murmurul divin
al unei nebunii