Tu și mângâierea ta cea fină
vino, și durerea îmi alină,
sărută-mi ochii care te-au văzut
sărută-mi gura ce te-a cunoscut...

durerea mea-i născută dintr-un dor
pe care-l știu, cu greu e trecăzor.
Clipa de acum este doar pentru tine,
iar altceva, în gând, nu îmi vine.

De-i noapte sau e zi eu te visez
și la nimic altceva nu veghez.
Nu mai mănânc, căci foame nu îmi este
și-aștept din partea ta o veste.

Te-ai prefăcut un june-ndrăgostit
iar eu crezut-am repede că te-am găsit.
Þi-am dat tot ce aveam mult prea devreme
și plâng de-acuma, încă câtă vreme?

Și stau așa o zi, sau ... două, trei...
Un an de-acuma! Florile de tei,
nu ți-au adus aminte nici un pic,
de mine, de iubire... De nimic?!!

Trecură astfel alte câte zile,
ce-au fost înscrise cu-n penel în file.
Tot așteptând, credeam că m-am născut așa.
...Și nici cu găndul nu-ncercat-am a trișa,

deși vedeam că minte-a mea sinâmțire.
Făcusem legământ doar din privire...
Și încă mai doream ca să dezmierd,
o clipă n-am crezut că pierd!

Ești... amintirea unei zile de vară
ce mă alină din zori până-n seră,
o zi... și astăzi mult prea sufocantă
cu clipe dulci, ce inima-mi tresaltă.

Nu am uitat de fel nici chipul tău...
capabil să îmi facă atâta rău;
încă, privirea mi-o petrec
pe drumul, pe care adesea trec...

Poate, te văd iubirea mea din nou.
O altă zi, te rog, fă-mi-o cadou.
Și plâng. Și-aștept... sunt lacrimi care
Nu vor să sece în uitare.

Ridic ochii pierduți în vis
și mă repet, cad în abis
iubirea mea, un dor nebun
eu numai ție mă supun.

Astăzi nu știu cum și de ce,
tu ești absent. Dar, trece.
și, dintr-o dată îți simt mâna
ce-mi pune pe cap cununa.

- Tu?!? Din ce-i făcută,-i tare grea?
Prea greu se simte-asupra mea.
- Primește-o, și-ai să vezi
ce ai putut, dar nu ai vrut să pierzi.

Nu ști cât m-am gândit la tine.
Mă bucur că ești sănătoasă, bine.
Astăzi, îți spun deschis: sunt rege.
Și vreau destinul nostru să se lege.

Coroana, e bătută-n nestemate.
Te-aleg pe tine dintre toate,
ca să îmi fi alături până la sfârșit.
- Da, dar... Atâtea dintr-o dată, am amețit.

- Uite, am revenit! răspunse regele uimit
Și văd că sunt un rege la cerșit .
- De vrei iubirea mea - o ai pe viață,
Dar dacă vrei ca să-ți fiu soață,

Te rog să nu mai pleci așa.
Acum te rog, închide ușa,
căci am un foc mocnit de stins,
un foc, ce parcă-i mai încins.

Deschide-ncet un nasture... Privește-mi ochii,
apoi destramă șiru' a mele rochii
și sărută-mi primul umăr dezgolit.
Nu mai ai zâmbet, parcă ai pălit.

Și îți văd pleoapa, ce joacă în lacrimi.
Trecut-ai oare, prin a mele patimi
de ți se pare-un vis că mă atingi?
Sărută-mă! azi dorul îți învingi.

- Ne vom unii pe veci de astă dată.
Tu fi a mea, iar eu îți dau răsplată
coroana mea, palatul la un loc
căci știu cu tine o să am noroc.

M-ai așteptat fără să ști de mine.
Astăzi, iubirea-mi o să te aline.
Din ea să ști nu s-a pierdut nimic.
Din contră, crescu un pic câte un pic.

- Aleasa ta sunt, dintr-o mie,
de-acum, iubire, până în vecie.
Sărută-mă, cum numai tu ști să o faci
astăzi te iert, căci vreau să mă împaci.