- Ce-mi tot plângi măicuță
la căpătâi cu foc?
- Te crescu-i Gheorghiță,
n-avuse-și noroc.

Veni prăpădul de război
și-ai plecat cu tactu,
rămas-am făr'de amândoi
până semnarăm pactu'.

- Am fost un neam prea cotropit de veacuri!
Întotdeauna am luptat,
demult cu lănci și arcuri - astăzi tancuri
au bubuit, neâncetat!

Pentru ca țara-ntreagă să rămână
nu ne-am gândit la viață.
...Ci doar la cel ce va să vină,
să crească-n libertate, cu speranță.

Gândul lor bun, m-a împăcat.
Eu sunt eroul oarecare.
Liniștea într-o zi mi-am aflat...
Nu mai jelii, măicuță, așa tare.