Se prevale pământul ca un bivol uriaș
stă să-nghită copaci și un mic pârâiaș
ce susură sprinten fără de teamă.
Nu va mai fi altul de-o seamă.

Se va pierde în adâncuri de lut,
deasupra rămâne pământul leneș și slut
ce nu va avea nici iarbă, nici flori.
Poate vor ieșii la iveală comori.

Din coama care străjuia odată
drept un hotar de sate vechi și bune
n-a mai rămas decât o amintire sfâșiată.
Și multă lume în juru-i o s-adune.

Cânta-vor ei de Bivolul Nebun în doine
ca să nu piardă lesne ce-au avut
și să nu uite că de-acolo au mâncat o pâine,
cu seva lui, pe mulți mi i-a crescut.