câtă sămânță n-am sădit într-o femeie…
să-mi ceară fructele ce n-au crescut din ea
mă tem că moartea asta va înflori curând
și-o să mă schimbe-n târg pe altceva

copiii ce pe lume nu i-am mai adus…
oricum mă tem că-n Rai n-ar fi-ncăput
și dacă mi-ar fi semănat măcar puțin
chiar și cu Dumnezeu s-ar fi bătut

așa s-ar fi scornit războiul – din nimic…
prea multe mâini și ochi și-o singură cătare
de i-ați vedea ca mine-nghesuiți în trup
v-ați îngrozi de-această arătare

un îndărătnic deseori îndrăgostit
încrezător în vise până la prostie
copil când ia decizii de adult
îmbătrânit chiar din copilărie

mă mai trezesc arareori cântând de el
și fluier de neghiob pe la vreo slujbă
în târg aud că cineva dorește
să dea la schimb o coasă pe o drujbă