poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-11-26 | |
nu ți-am mai scris de mult, elena
mi-au crescut colți am răni pe tot corpul ieri în amurg am sfâșiat o haită de lupi pentru tine ți-am scris o poezie pe leșurile lor. din când în când am urlat la lună i-am dat rotocoale gâtul îmi paralizase brusc și simțeam un miros arsenical de urină ieșind din raze bolnăvicioase (asta m-a făcut să mă întreb: de unde-și are luna sclipirea știu, o luminează lupii cu pișălăul lor) :) * zilele astea te-am căutat am deschis întunericul am lipit pas cu pas de lumină până la tine dar zborul mi se desprinsese de trup știi, unele lucruri nu pot fi niciodată cusute mă simt ca și cum aș fi rămas apă în deșert toți mă caută își umezesc buzele sau plonjează pur și simplu în mine eu îmi doresc doar o baltă în care să mă vărs * au ciugulit păsările din mine am prins zgomotul acela al prăbușirii nu a mai fost nimic de făcut romeo spunea femeile nu-s de noi alex n-au chipul și asemănarea noastră ca să-mi ascut unghiile dinții dați-mi un stol de îngeri, vă rog se spune că întunericul crește din sine dar nu, draga mea negrul nu e decât o pleoapă amețitoare peste un pat de lumină imediat ce am văzut prin tine balauri mi-am început războiul din care mă voi întoarce, firește, tot mai gay spun gay doar așa nu-ți fie teamă, iubito e alt mod de a spune că urăsc femeile mai explicit de atât chiar nu pot * viața mea e un zarzăr în care au săpat cu o forță incredibilă toate furnicile terrei tu înțelegi cum e să nu mai fii tu să faci ce crezi că ar fi făcut cel de dinainte ca să-mi deschid ochii care aleargă prin camera ta dați-mi femei incandescente femei luminiscente dați-mi o explozie solară un cârd de licurici chiar nu ți-am mai scris de mult, elena femeile acelea prin care trec sunt doar draperii pe care le trag către tine
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate