îmi iau cazmaua
firește în concepția mea unealta de săpat e un stilou sau un pix cu vîrf subțire
mă duc în grădină
grădina se-ntinde între prima carte de povești răsfoită și bufnetul sec al lui alef la capătul trunchiului
și încep să sap o groapă
știți ce este o groapă, nu-i așa, nu trebuie să vă detailez dar nu se știe cine-mi va citi textul
așa că explic în cîteva limbi de largă circulație și rotație
în arabă حفرة care se citește "șfrh" cu "r" aspirat și zdrobit în palatin
în bască "zulo" cu inimitabilul z zornăit
În chineză "keng" cu "e" lung, fluierat
în daneză "pit" de parcă ai aștepta să găsești în ea un buldog pitit
în estonă "auk" ca un strigăt scurt de surprindere sau durere
în filipineză relaxat, ca un hamac, "hukay"
"karieri" pronunță gruzinii, ceea ce este foarte sugestiv
în hindi "pita" ca un arc indoeuropean întins între Baltica și Punjab
în islandeză "hola" de parcă te-ar saluta
"bedre" în letonă, "gödör" în maghiară, "akin" în dialectul indienilor navajo
"kuil" în olandeză "cova" spun portughezii, "iama" rușii, "shimo" sună în swahili
"çukur" îmbietor în turcă "șaxta" în urdu și naiba mai știe cum în valonă
cînd groapa șfrh-zulo și așa mai departe e terminată
mă aplec deasupra ei
și urlu, urlu din toate puterile
tot ceea ce n-am putut spune pînă acum
cînd groapa începe să sufere
pereții de lut tresar dureros
arunc înapoi pămîntul scobit cu migală și-l bătucesc tacticos ca să rămînă niciun indiciu
un păianjen minuscul cu trupul gălbui vărgat cu cenușiu se cățără pe mînerul cazmalei
și respir ușurat