M-am așezat în pat și am început să visez,
Dar din păcate nu puteam dormi,
Așa că am început să desenez
Privind înspre grădina plină cu pomi.

De obosit ce eram aceasta s-a transformat într-o canapea,
Așa că am pus capul pe ea,
Iar când să mă întind mai bine,
M-am trezit că umblam chiaun pe șine.

Nu știam ce fac sau încotro mă îndrept,
Așa că m-am decis să aștept.
Oricum nu aveam de ales
Pentru că trenul mergea prea iute să cobor după cum probabil deja ați înțeles.

M-am dat jos astfel în prima gară
Unde mi-am luat un pahar de martini și mi-am aprins o țigară
Pe care o aveam pitită undeva printr-un buzunar,
Neștiind că aveam să mă trezesc mai târziu mâncând o porție zdravănă de caviar.