Aș vrea să știu dacă-ți aduci aminte
Elwa
de clipa în care am vrut
timid
să îți mărturisesc…

eram de-abia în clasa a-VIII-a…

obrăznicuță
te-ai oprit în fața băncii mele
zgândărindu-mă
doar să mă-ntrebi ce fac

tocmai atunci talentul meu stângaci
te desena
voiam perfecțiunea pe hârtie
să o pot privi

nervoasă
ai plâns de supărare
când ai văzut că ochii îi găurisem
cu compasul

zadarnic am tot vrut ca să mă scuz
nu m-ai iertat

din lacrimile
ce au căzut pe-acel desen
puțin parfum
s-a scurs în palma mea
prin urma
lăsată de compas

timiditatea mea era o doză mare
de respect
ce mă oprea să pot rosti magia
pân’ la capăt
era mereu doar începutul
te…

ochii mei
se-nvârt și-acuma după tine prin amintiri
în zadar
bezmetici
seara târziu
prin ungherele parcului depozit
îmi înșel speranțele fiecărei zile
cu alta nouă
ca luna ce pare mai luminoasă
după ploile nopților de vară

păstrez acel moment de-aproape-un veac
aș vrea să știi măcar acum
că am greșit dorindu-ți ochii perfecți

puteai totuși să mă ierți
să lași să intre-o rază de lumină
în inima timidului Silw

trăiesc retras în munți sihăstria
gândurilor mele neconsolate
din vremuri de adolescent

pe jos parcurg tot codrul
nu îmi mai pasă
ce sau pe cine întâlnesc
sunt doar un suflet rătăcitor
ce caută și-acum iubirea
doar că acum o întâlnesc la orice pas
în flori gingașe
precum și în al murelor rug
în ploaia blestemată binefăcătoare
precum și în zăpada grea ce rupe ramuri
în gerul ce-mi degeră nas și picioare
dar care totuși păstrează
mugurii închiși spre primăveri

timid acum
la fel ca în acele vremuri
n-am să trimit secretul scris aici
decât doar
telepatic

de vei primi în ospeție ale mele gânduri
să-mi dai răspuns la fel
prin gând
să știu doar că ești bine


tu n-ai să știi - că te-am…
- cât te-am…
- cum te-am…