S-a așezat praful pe biblia inimii mele
Deși a avut mulți cititori, nimeni n-a vrut s-o spele,
Pentru că toți cei care au intrat și din ea au citit,
Doar au rupt pagini sau le-au murdărit.

De fiecare dată cu migală o așez pe al ei rând,
Pe al ei loc, pe al ei raft, mereu sperând
Că va veni și ziua când poate un citeț
O să o înteleaga și n-o va mai trata cu dispreț.

Un singur cititor ce a împodobit-o cu roze
O respecta cuvincios, dar se uită doar la poze.
Nu știe a citi săracele ei rânduri
Și rămane mereu trist și căzut pe gânduri.

O bibliotecă întunecată, prăfuită și sărmană,
Tăcută și modestă, rămasa orfană
Așteapta ca un cititor isteț să vină
Și să scoată biblia prăfuită la lumină