Stau în genunchi și plâng măicuța mea prea scumpă!
Îți sărut mâna și cerșesc mângâierea ta ,icoana mea prea sfântă!
Din lună ,din soare și mai apoi din pământ și mare,
Te-ai născut pentru a fii cea mai frumoasă floare.

Îmi cer iertare că te-am supărat de mii și mii de ori!
Că ți-am adus în viața ta mulți nori,
Că nu am ascultat măicuța mea
Și-ți mulțumesc că nu mi-ai cerut înapoi dragostea.

Ai fii putut s-o faci și nu te condamnam!
Dar tu ai preferat să mă ocrotești,
Știind că tu ești tot ce pe lume mai am,
Chiar de te-am necăjit ,tu,tot mă mai dorești.

Esti viața mea și vreau să îmi promiți,
Sperând ca să nu-ncalci și să nu uiți,
Să-mi fii mereu aproape în clipele senine ,dar și reci.
Să fii veșnic cu mine,te rog ,măicuța mea, ca nicicând, să nu pleci!