Stau pe scaun cu ochii holbați la tine și te admir!
Sunt atât de impresionat încât aproape că am uitat să respir.
Aș dori să-ți simt atingerea moale iar buzele mele să îmbrățișeze limba ta
Precum într-un sărut tipic franțuzesc .Să pun capul pe pieptul tău și inima să ți-o pot asculta.


Privirea mea să te dezbrace de orice secret!
Să te iau în brațe și să mă plimb discret,
De sus până jos ,intrând în tine,
Adulmecând parfumul tău suav și brizele marine.

Iar tu mângâindu-mă să mă primești în sufletul tău,
Lăsându-mi libertate deplină,
Străbătând fiecare colț mai rafinat sau mai rău,
Orbecăind prin întuneric și dând în final de lumină.

Apoi să ies din tine scurgându-mă ca un fin călător,
Ce dorește a își crea un măreț viitor,
Bucuros că a vizitat cea mai frumoasă țară din lume în care și-ar clădi propria soartă.
Dar ce păcat că eu sunt doar un biet visător ,iar tu ,din păcate ,o simplă hartă.