ciudată agonie,
m-am săturat în pieptul meu să te simt atât de vie
ca o cobră în jurul gâtului meu te-ai ridicat
și în mod constant m-ai sufocat
niciodată nu ai lăsat
s-ajung pe uscat
nici măcar nu ți-a pasat
c-aveam atâtea roluri în spinare de cărat,
c-ale mele puteri s-au dispersat
și-ntunericul m-a acaparat.