Demult n-am mai fost în noiembrie!
Un noiembrie cald cu ploi puține.
Au trecut mii de ani de atunci
Și s-a căscat o genune.

Îmi amintesc cum se bea în noiembrie.
Se bea până se zbârcea fața.

Mai rămăseseră câteva stoluri de grauri
Și era atât de târziu încât noaptea
Se culca la căderea brumei,
De parcă nici nu era zi.

Cerul era aproape plin cu fire de fum și stele
Și curat ca bolta ochiului de copil.

Acum îmi amintesc cât de intim este noiembrie!
M-aș înveli în el ca-ntr-un pled să aștept,
Însă pun în foc lemne din cer
Și plec la plimbare prin el.