poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-11-07 | |
Îmi amintesc de tata
privind la chipul tău ce vers a nins, îl simt atât de blând pe tata a cărui flacără și ea ușor s-a stins; sunt stele de cuvinte în pat de flori aprins, vă simt pe amândoi cuminți, tu, tată, tu, poet, ați fost părinți. Voi rostul vi l-ați terminat pe-acest pământ, dezamăgiți, îndurerați și mai bolnavi de maxima realitate, voi ne-ați văzut atunci pe toți mai buni și mai umani, ați fost mai omenoși în toate și ați vărsat o lacrimă pentru eternitate, rugându-vă la minima dreptate. Doamne iartă-i pe dragii noștri, dragi părinți, cu a lor nouă strategie, ei au iubit și au învins al morții haos, cei care au crezut în noi, acuma au repaos. La tâmpla voastră toamna își așterne părintește frunza, și suferă copacii, lemn de ușă, îmbrățișarea cea acum apusă, e umbră ce va bate la ferestre, un anotimp ce prinde amintire, v-am condamnat la nemurire.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate