Se uita în fundul haosului forfotit?
Dar eu nu m-aș uita în adâncurile
mai mari decât făptura? Privind
am închis ochii și m-am

aruncat diletant înapoi, lovindu-mă
de munte, de idei, gânduri și tu.
- Du-te, vezi-ți de singurătate,
scepticism și vindecă-te, omule...

"Șoptindu-mi glasul pomilor!..."
Murmurând îmi strigam înlăcrimat cu
valoarea-mi pesimistă și melancolică...
Gândul m-a îndulcit, vorba

m-a otrăvit și m-a îmbătat...
Gândul îmi dezleagă strânsoarea,
lanțul mâinilor mele și izbânda
lucrurilor tainice ale singurătății mele.