Dacă apriga secundă s-ar opri în loc subit,
Aș atinge nemurirea, timpul fără de sfârșit.
Dacă-aș privi în urmă, ostoind pasul grăbit,
Aș fi-n stare să-nțeleg unde poate, ne voit,
Am greșit.

Dacă-n jocul nepăsării uneori am zăbovit,
Ignorând avertismentul, că mi-e timpul drămuit,
Dat de ceasul din perete, cu-al său aprig ticăit,
Declinând perseverent: sfârșit, început, sfârșit…
Am greșit.

Dacă azi, trecut prin toate, mă pot declara căit,
Regretând pentru vecie tot ce-n van am irosit,
Repetând la nesfârșit, ce-mi spunea în ritm șoptit:
Sfârșit , început, sfârșit, pot să spun fără sfială,
Am greșit.

5 . Noiembrie. 2010