poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-10-28 | |
1
Warning: Poetry is a main cause of word cancer, word diseases and of heart and lips diseases. de aceea se citește cu grijă se întoarce pe toate fețele se umblă prin subsoluri se deratizează de idei învechite, clișee nu se îngurgitează pe stomacul gol o parafă "poem" îți va fi însemnată pe mâna dreaptă în loc de ceas când te vei întreba cât e ora din vene va ieși un stol de papagali verzi atenție la ronțăit în cazul în care preferi asta poate produce și carii este bine să se bea un pahar mare, plin cu apă după se stă în poziția culcat cu fața în jos timp în care se așteaptă să crească aripile dacă în cinci minute nu apar apelează la un prieten dă-i un sms, ceva de genul „azi nu mi-au crescut aripi, ce ma fac, ajută-mă!!” el se va ruga pentru tine va intra în prima biserică va pune bani în cutia milei și-atunci îngerul cu ochi de pluș din rucsac va începe să se zbată 2 tic tic tac tic tic tac ușa de la camera mea e veche și tristă dintr-un lemn născut prematur nu e păzită de călăreți sau șerpi cu cocuri din aur nici cercuri de foc nu trebuie să înlături intrarea se face cât se poate de simplu cu o cheie de metal înfiptă în broască de obicei scârțâie ca o ușă de rai așa că nu da înapoi tot ce trebuie să faci este să nu privești peste umăr cum peștele sare în apă aici totul e vis în vis ca o gură lipită de alta nu ai nevoie de fluier turma de îngeri te va urma oricum din camera mea ferestrele par niște ochi de pisică verzi, fosforescente numai bune de pus la bicicletă suntem copii, ne ținem de mână ne împrumutăm unul altuia mama, sora, cărțile de joc genunchierele, sărim peste blocuri sărim peste lacurile de pe trotuar uneori nu, uneori ne oprim intrăm în ele, așa prin asfaltul rece acolo suntem oameni mari e noapte, ferestrele par niște ochiuri de lac noi suntem din ce în ce mai maturi ne împrumutăm copilăria mâinile, orașele moarte le trezim la viață șobolanii stau de vorbă între ei despre cum eram cândva 3 în ziua aceea după ce ne-am îmbrățișat trenurile nu au mai plecat din gară călătorii buimaci încercau să dea telefoane dar conexiunea nu mai exista în bagajele uitate pe peron pisicile nășteau liniștite cojile de portocale se lungeau la soare fericite că nimeni nu le mai calcă în picioare eu aveam deja un alt fel sânge în plus atingerea cu tine mă îndepărtase cumva de restul lumii era altă culoare prin piele ieșeau vârfuri de tun pregătite de luptă tu erai invizibil, cuminte cu măduva oaselor scoasă la vânzare era un fel de grevă spontană a lucidității când toată lumea văzuse îngerul care se deșira din lipiciunea noastră ca o șină de cale ferată seducătoare iar noi continuam să ne îmbrățișam, să ne îmbrățișam și-n tot acest timp oamenii preferau să stea acasă și să ne arunce banii de bilet la picioare avem acum și o pungă plină cu bani nu știm ce să facem cu ea
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate