poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-10-26 | |
mă-ntorceam de la policlinica din baskerville
și nu eram îngrozit de ceea ce văzusem de ceea ce urma să se-ntâmple două mașini negre de ucraineni omorâseră toți medicii și culeseseră frunzele –mprăștiate de pe eșafodul toamnei-ndelung pregătite pentru moarte de iluminismul cazon al revoluției franceze care terminase de ucis regii și miniștrii franței și începuse străvechiul ritual fețial al sacrificării scroafei pentru poetul acuzat de vorbire vulgară la intrarea în for de imbecile fiice ale desfrânării pornite-n goană pe câmpurile verzi ale unei fericiri cu de-a sila ca mimarea orgasmului de pe siturile porno economisind energia cosmică a presocraticilor în căutarea uimirii primordiale tratată cu răceala de oracol a unei ceremonii impersonale inversând polii magnetici ai lunii pentru sărăcia văduvei așteptându-l pe sfântul prooroc ilie tezviteanul să declanșeze seceta apocalipsei faptelor reprobabile trăiesc elipsa ca loc geometric al excentricității oamenilor foarte bogați nedați la truda pământului precum, de copil, mama mea, când o imploram să-mi cumpere elefantul de pluș din magazinele militare ca să-i ar ogorul din filmele -n care hoțul îi pedepsea pe neiscusiți polițiști după toate regulile capturării infractorilor și ale trădătorilor de neam maeștri desvârșiți în nearta lipsei de patriotism despre care nu se poate vorbi decât sub jurământ sub acuzație de sperjur retrăiesc și acum eclipsa de lună plină neadăpată de fețele palide ale cailor pestriți înhămați la diligențe murind sub case ticsite de bani proaspăt jefuite din orașe în care nu mai trăiește nimeni nemaisuportând lipsa de sens a orgoliului unui munte prăbușit în mare din credința asumată ca incantație a rotației pământului sfâșiat de luna nouă pe care cresc narcise înflorite din ochii vinovați ai fetelor întoarse de la prima orgie din care învie scheletul alb al unei amintiri nepieritoare ca bucuria omului trudnic după o îndelungă suferință învățând pe cele nouă dealuri ale fericirii primii pași ai micului buddha de-atunci a înțărcat bălaia și toți bătrânii cu tinerii laolaltă au întins hora-n două părți unii mai de-a dreapta alții mai la stânga împreună cu preotul care de frică a uitat să mai predice binecuvântat fie Numele Său ca la Judecata de Apoi
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate