pasărea întunericului nu cântă
și-a pierdut glasul
a încercat să zboare pe lumină
și s-a apropiat
de moarte

oamenii nu o recunosc
nimeni nu știe cum arată
are culoarea nopții
și-n oase
mult aer

ziua se ascunde-n ruinele cetății
noaptea
are un zbor elegant
dacă întâlnește lumina
scoate un țipăt scurt
sfâșietor

zboară prin bezna durerii
taie cu aripile cenușa clipelor
fugărită de propria imagine
care o sperie

cu tine am vrut să văd pasărea
cum migrează în arbori
o nefericire prefăcută-n înger

prin întunericul orb
iubirea noastră cuprinsă de îndoieli