ne plimbăm prin parc

vântul ne aduce în valuri
zgomotele tramvaielor

lacul strălucește de fericire
la iarnă va fi bocnă
se va merge pe el cu teama specifică
dar până atunci câtă catifea în textura lui

soarele
prins în coroanele copacilor
ne amintește de caleidoscopul din copilărie

ne schimbăm des
ținerea de mână și strivim crenguțele căzute
cu un zâmbet pe buze

când vom rosti oare ceva
chiar și în gând?