Îți las impresia unui om modest,
A unui papițoi plin cu paie,
Dar ți-o spun foarte onest:
Acest maimuțoi nu se-ndoaie.

Mă vezi și crezi că sunt un simlu saltimbanc,
Că nu am suflet și că nu mă doare,
Că în viața mea este doar soare.
Ba ,chiar ,aș fii foarte bun ca erou într-un banc.

Dar adevărul este că sunt om obișnuit,
Ce sar toată ziua prin lanul de grâu,
Îmi place sa mănânc fire de iarbă ,să fac baie în râu,
În timp ce în mine, se ascunde un suflet mic , chinuit.

Scot adevărate comori din pălărie,
Pe care o port cu bucurie,
Arătându-vă tot mereu
Că universul tot e al meu.