Te chem acum,boboc de floare,
Te strig să înflorești,
Să fiu eu raza ta de soare
Prin care să trăiești.
Să fiu eu roua ce mângâie
Frumoasa încriptată
Și vântul cald ce o adie
În noaptea-nfrigurată.

Te strig acum,deschisă floare,
Te rog să-mi dăruiești
Parfumul tău și-a ta splendoare:
Păcatele lumești…
Să fiu eu primul ce-ți sărută
Petală cu petală
Trupul închis de soarta cruntă
Într-o lume reală.

Încă te chem,deși te-ai ofilit,
Fost bobocel și floarea mea de vis,
Căci frumusețea-ți încă n-a fugit,
Iar sufletul încă îți e deschis.
Vreau să mă lași să fiu
Pământul morții tale
Și să fiu eu al tău sicriu
ÃŽn care cad petale.