cred că am greșit lumina
în întunericul vorbelor fără noimă
ce le agăța pe o sârmă subțire
așa cum face și acum un simigiu
din colțul străzii
o apuc spre dreapta îngânată
de noapte cu zi
când zăresc în adâncul cumsecade
mersul legănat al unui vânzător
ambulant
ca o băutură de colecție
destupată la minte
scoate de la subsuoară
pâine caldă
și o împarte la doi maidanezi
cu cercei în ureche
ce presupun că au scăpat
precum cenușa rămasă uium
între degete
zăresc o siluetă cunoscută
dintr-o poveste curioasă din fire
țese lângă o lumânare
întunericul spre lumină.