Mă iubește-o cămașe.
Albă, gingașă, mă-mbracă în dulce văpaie,
Eu asud obosit, ea desface mătase
Și-o port pe brațe-n odaie.

Mă iubește-o cravată.
De gâtul meu se atârnă și nu se desprinde.
E roșie și roșul nu minte
Și veselă - o lumină e toată.

Mă iubește-o haină.
Mi se așază pe umeri, mă strânge.
Stă pe inima mea și-i ascultă bătăile,
Cântă pe pasul de sânge.

Mă iubește-o batistă.
Flămândă și tristă lacrimi poftește
Atât de mică, atât de cutată.
Și pumnul o strânge pruncește.

Mă iubește-o pernă.
Fruntea sură în ea mi-o afund.
E adâncă și-n somn mă scufund
Pe-o apă ce trece, grea ca o piatră de prund.

Vezi cum zâmbesc, rătăcit în lucernă,
Ce tânăr trec, plin de vlagă?
Visez și uit că mă iubește o pernă
Și uit să-i spun că mi-e dragă.

Mă iubește-o haină.
Cu sfială și-n taină
Nu spune ce-o doare
Și fără s-o mângâi o iau la portare.