am râs și ne-am împușcat în inimă
ca-n filmele cu lumea interlopă
am fost plecați cu pluta până când au
început să iasă din uzine părinții noștri
ca o invazie de lăcuste
iar noi ne-am născut actori cu lesele la gât

de fapt

am fost actori înainte să ne naștem
am așteptat să se spulbere filmele bune și jucam
comedia singurului vers al lui bacovia care sună a
melodie realistă

am așteptat iarna -ne mestecam sufletele de
nerăbdare și speranțele noastre creșteau mai repede
decât ebola în orice strănut;

am zis că n-o să știm niciodată
când n-o să mai fie nevoie de noi – asta e la fel ca
zâmbetul femeilor tunse scurt înainte de furtună
nu le mai pasă