poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-10-12 | |
*
culegeam maci fără petale afundat în lanul amintirilor și deodată m-a lovit o convingere fastidioasă culorile nu se scurg din razele nostalgice doar retina cu aripile ei de albină le culege foton cu foton îmi trec tușele grîului peste subțiori viermi colorați rod paleta uscată se ciocnesc contrastele cu glasiurile dar nu mi-e teamă am fost vaccinat contre-jour toate astea se întîmplau sub o brazdă nimeni nu era curios să scoată capul ca să le vadă ucenicii se cățăraseră pe marginea balconului și aplaudau evoluția pensulei cu P mare din cînd în cînd își aruncau chiștoacele în iarbă în cazane fiebea rînceda ciorbă a artei eu nu puteam adormi în jur zburau țipînd liliecii grețoși ai evidenței ** stăteam ghemuit sub o streașină din turlă picurau tonuri reci clopotele aveau limbile învelite în pînză de in dintre abside curgeau valuri de terebentină sfînților le păliseră aureolele bizantine în clarobscur nimic nu anunța redescoperirea luminii mai așternea doar ucenicul cretan cîte-o tușă de purpuriu pe nimbul întunecat al rozei pietrele foșneau printre firele de iarbă ca niște cărăbuși de metal gazonul capelei fără plafon avea luciri palide veronese și un strop de azuriu am cules o bucată de tencuială din molozul împrăștiat printre stinghiile stranelor am scrijelit pe ea cu dosul pensulei anno domini 1874 și am așezat-o cu grijă la baza crucifixului *** m-am întrebat de ce Picasso n-a desenat în Guernica și-o zebră uite un gest destul de antirasial fiindcă doar calul e patruped îmblînzit poți porni de la Arcă și-ajungi tot la apocaliptica scufundare a culorilor primare cu inerentele portrete redate în pastă de lut în multe tablouri renascentiste guguștiucii au pene în nuanța craniului cînd fac gestul de a ridica genele împîslite de conveniență mă fulgeră crăpăturile din pasta împietrită a vechilor cadre custodele-și privește pe furiș ceasornicul o fată a încremenit în fața unui tablou de Renoir pielea ei absorbind lumina are aproape aceeași nuanță cu cea a nudului privind o natură moartă cu fructe și-un peruș mort matelotul simte un nod în gît ridică ancora și pleacă să viziteze femeile Noa Noa
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate