Toamna miroase a mine, oare tu știi,
cum lunecă târziul din crinolinele norilor
se desfac flori de apă, îngerii sunt fumurii
așa cum stau în inima de ceară a grădinilor


se-nșiră ploile precum mărgelele pe ață
în burgul plin de vise și umbre androgine
prin care trec aiurea, caleștile de ceață,
spre nicăieri când dimineața nu mai vine.