Sub pleoape îngreunate de culori;
ce plâns! În cel mai drastic anotimp;
Prin valurile vechi de trădători,
pereții șad mucegăiți de timp.

Retina-i obosită, timpanu-i încărcat
de mult prea diferite sunete pierdute
Culori prismate daltonist s-au încurcat
În suflete cu negru-n slove așternute.

-

Oprit parcă-n loc, ceasul bate în gol;
Pe cifre de vremi ce stau stane de piatră
Picate de ploi și de lacrimi... ce-odată,
S-au scurs nebunește... și fără control.