E singurul, puștanul bălai dintre tineri,
Ce aleargă-n biciclu pe străzi pedalând
În slalom între benzi tot fugind, înaintând...
Căci timp e presant, e târziu, este vineri.

E tânăr, frumos, ochi de-azur, în albastru,
E totul o coardă de mușchi, piele fină.
La școală-i elevul timid, fără vină,
Nu vrea anturaj să-l conducă în dezastru.

Nici bogat, nici sărac, nu pot spune că este,
Dar visele-s multe și vrea tot odată
Și e fin gentilom când invită o fată...
Părinții-s plecați mai demult... n-are veste.

E nou, cel mai bun, are cască, cotiere,
E mândru de job;- căci el pizza livrează.
Ban ține, că-i place să-l aibă, nu cere...
Nu stă zi, de la școală-i la munci, nu șomează.

Într-o seară a venit la comandă, precis...
Era cald, că fugise, avea-un zâmbet de fată
”Patronu-i sever, de primit n-o să poată...”;
A răspuns când i-am dat și un pic de bacșiș.

Mai deunăzi, într-o splendidă zi însorită
Am zărit - la o răscruce de drum, un intrând -
Păr bălai, e cu sânge și ketchup curgând
Și zăresc, printre inși, bicicleta-i lovită.

Ca făcut, îmi răsună-n urechi, clopoțel
La pământ în țărână, zăresc un mobil...
Fără noimă-l deschid și aud ”Daniel,
Ce mai faci ?”... Plâng în hohot, rămân imbecil.

O persoană-mi soptește ”E numele lui...”
N-am știut că îl cheamă la fel ca pe mine
Și că cine-a chemat, îi e mamă nu oricine...
De acum telefonu-i disponibil... oricui !!!
19.06.2010