Își deschide aripile, soare-i lucire gri, spasm
în organul dintre coapse, schijă de lupă cleind valea,
își deschide aripile și umbra-i de-o palmă se lasă
pe-o parte.
Minciună prinsă de limbă, nu știe rugarea s-o spună.
Îngeras, fa-mă din pământ, fă-mă de iarbă, scrisuri să
nu-nvăț vreodată și iubirea să n-o privesc în chip.


Spână-i înfățișarea în distort, oglinda, în rama-i cu
alveole albe și lumina din geam ce-o desparte
tot la 2 centimetri,
își deschide aripile, își face cruce pe piept
și cu pumnul ciocnind-n în masă mai cere o porție.

Soare, lucire de nisip, licoare de pupă,
Îngeras, fă-mă codru fără rădăcini, frunze să nu fac
vreodată,
să-și dechidă aripile și-n dosul ei de pană și fulg, flori
pe crengi sa-mi dea da dar frunze nu.