poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunț ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-10-02
|
Ce jale și ce tristă dramă!
Să te privesc mi-e tare greu! Numai a salciei aramă A mai rămas din „tu” și „eu”. Căci alte buze sărutară Trupul tău cald și-n fremătare. În suflet parcă-mi burnițară Doar lâncezeală și uitare. Ei, și?! Nu mă tem de-al lor glas, Noi bucurii îmi procurai, Deși nimic nu a rămas, Doar lut și galben putregai. După o viață mai domoală Și după zâmbet nu tânjesc. Deși nu-s fără de greșeală, Nu vreau ca drumul să-l sfârșesc. Absurdă, discordantă viață. Așa a fost și-așa va fi. 'N-a ei grădină se răsfață De mesteceni oase sidefii. Așa ne-om ofili și noi, Ne-om stinge – oaspeți ai grădinii... Cum iarna nu-s flori prin zăvoi, Rost n-are să dai glas mâhnirii.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate