[Thanafură pentru nici un elefant verde]

nu am kilometri de șobolani să-ți dăruiesc
nici câini cu ocheane sau urși de containăr
doar niscaiva insomnii rămase de la păpușarul
care mi-a adus floarea cu o singură petală
de la fratele păduche de pe amazonul micilor intenții
trecând cu greu de zorro wawel, santinela de plumb
fetișul dianei, colega ta de sub cearceaful alb
luptându-se pe drum cu cârtița galbenă
și alte sevrajuri cu nemuritoare frunze de păpușoi
care-mi invadaseră mandala cu emo-graffiti’urile smintirii lor

sunt un om plicticos și nesigur
care se privește cu durere în oglindă
evită trenurile pe 31.02 și poveștile emiliene
nu condamnă arta scalpării
sau tatuajele cu oedipi
nu leg borcane cu hârtie igienică, n-am turnuri pe steag
nici vise extrauterine spre a fi cântate-n exces
când cei din jur se joacă de-a războiul civil
cu elefantul proscris

n-ai de ce să te temi de mine
ori de penuria mea de somn
nu-ți dau surogate-n care nu cred
nici promit a-ți dezveli absurdurile
de păturile care te izbesc zi de zi
cică protejându-te de frigul din noi
trăim aici de 2000 de ani
plus câți nu mai avem habar
sau chef să ne amintim
generație după generație de clone paralele
nouă înșine
hai să-ncercăm să ne cunoaștem
încep eu
mă cheamă sorin și sunt egofob