Nu-i stă mintea decît la ea.
Este o manie crudă ,verde,
Tot ce flutură prin ochi lui
Numa-i pe ea o vede;

Așa odată o oarecare,Ea merga cu liftul,
La un nivel de nouă,
Deja de pe doi el îi trage mîna înapoi,
Și patimaș îi sărută gîtul de ziceai că plouă.

Deatuci nici o femeie de la oraș ,
Liftul nu-l mai împarte ,
Cu un bărbat mergînd îngîndurat,
Ce cu ochii privește-n gol,fixînd pierzare…

Așa și cînd călătorești,în comun,
Pe secundă ochiul alege,
Unde să te așeziși unde nu,White clas,se subînțelege.
Ghiețarul selectiv translucid învăluie călătorul.