poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ am o emisiune înregistrată în cap în 1985 ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-09-28 | |
Am întâlnit o româncă înstrăinată
cu sufletul gol ca un sac de aer avea mâinile lungi, degetele subțiri, obrazul palid. Purta-n trupul zvelt o imensă greutate inima ei era lângă copii și copii erau acasa departe. Nici un bărbat nu mai avea loc nici frumos nici bogat, era iluminată de o dorință și a rămas neconvinsă cum sunt unii oameni în fața unui lucru nemaivăzut. Am intrat în casa ei cu smerenie ca într-un schit în care nu trebuie să se audă pașii aerul trebuie respirat curat clipele să fie toarse-n tăceri ca într-o biografie prăfuită în care nu amintitește despre alții și nici prea multe despre sine Între pereții singurătății ei n-a spus de hăituirea gândurilor care o seacă de dor, despre munca grea și obolul strâns nici despre casa mică cu suflete înrămate și mirosul de busuioc. Mersul ei cu o legănare suplă printre vorbe spuse cu greutate mă intimida, o simțeam plină de ceva nedefinit care o stăpânește, cum înaintează prin timp cu sufletul de sare cu mersul pe nisip, pe un drum la capătul căruia se termină pustiul.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate