M-am văzut târându-mă, încâlcindu-mă, coborând
Imens, ca rădăcinile unui arbore din cer.
Aveam sunetul cărților arse.
Pe treptele putrede îmi turbau ochii -
Înapoi, titanul fugea în mister.

Zdrențe de nouri, negre stele
Ori lumi oloage cu moartea mea,
Păleau spălăcite în cercul bolnav -
Goală, numai domnia biruită cădea.

Ce extaz! Șapte zile șerpuiau
În alcoolul fără continente.
Vântul răsturna vânturi, înalte cărți
Cu litere de ciuperci urlau.

Războinic? Nălucă viermănoasă
Înfășurat într-un dezastru.
Mă spânzuram ca un păianjen pe romburi de mătasă
Eu, apă înflorită, astru.

Ce minunat lucifer eram
Lângă șoldurile de lună;
Peste tot un sunet apăsător, cules
De îngerii verzui, mă coloram.

Printre dragoni și cer de iad
Suindu-mi inima prea necurată
La câinii timpului din Galaad
Măsor și plămădesc altă lumină.

Nu lâncezind între ghirlande
Năravul libertății s-a ivit
Singur, arându-mi umbra otrăvită
M-am desfăcut și răzvrătit.

Întotdeauna am crezut suind
Aripi de carne și carton?
Cine ești tu curatule?
În iarba ta stau viermii.

Bătut, așa, de învârtiri
Cu buzele din fluvii cosmogene
Stau prin oglinzi albastre și nu vreau
Nici purpure, nici spectrul.

Cine răsună printre bolți
Furtunile din furci de fulger?
Eu, apă înflorită, astru
Am unduiri de zeu. Și colți.