Văd doi bătrâni, se țin de mână
Și-adună zeci de primăveri
Luptând cu timpul împreună
Nu simt nici frică, nici dureri

Pe chipul lor sculptat de lacrimi,
Nu căuta tristeți, că nu-s
Trecuți prin greutăți și patimi
Încă mai țin privirea sus

Săpând prin timpuri gri tuneluri
Precum soldații în război,
Au învățat, trecând prin vremuri,
Să nu privească înapoi.

Sufletul cald și gândul simplu,
Ochii senini și părul nins,
O viață au luptat cu timpul
Nimic și nimeni nu i-a-nvins…