când viața se scurge ca o perfuzie inima face tumbe-n zăpadă și pulsează durere. strigă bătând din picior cerându-și dreptul ca o copilă răsfățată: opriți asediul! să dispară rațiunea! vreau să vibrez trăind puternic. nu-mi luați potirul cu foc îngropându-mă-n gheață.

lingăi agățați cu capetele în jos precum liliecii
trăiți în/și pentru întuneric

lăsați-mă să ard
pe rugul de poker
în patima chintei royale
vers
iubire și moarte
ură și viață
prescură