între noi s-a așezat golul
un tunel al întunericului umed
din orice capăt am porni
nu ne mai întîlnim niciodată

fostele noastre iubiri zac
pe paturi de spital injectate-n inimă

nimeni nu-și prezice căderea
aeru-n flăcări pe aripi
zilele înoată prin mâl
râurile de sânge s-au decolorat
ape șerpuiesc printre pietre verzi

nu-mi vine să cred
pe suflet crește iarba înaltă
n-am fost pe aici niciodată
iar când voi veni
urmele vor fi șterse demult