Vino să te-nvăț mireasă, vino să te-nvăț să minți
Mai frumos ca-n orice biblii și mai crud ca orice hoț,
Vino să te-mbrac în straie de cocotă, să-ți vând sfinți
Pe butoni de aur verde, cu măsură și cu soț.

Vino să îmi dai de știre că sunt viu și mă respiri,
Că îmi ești, cu roua,-n strană, cântăreață la utrenii,
Vino să aduci pomelnic de visare și uimiri
Pe cărări lăsate-n zloată de argint de când cu renii.

Vino să mă bei că, uite, m-am tot învechit, am croi
De nălucă la mătasea aruncată pe grumaz,
Vino să iți ard pe frunte, cu un fier, o cifră: doi
Și să te azvârl în noapte și în templu și-n ucaz.

Vino să te-nvăț crăiasă, vino să mă-nveți să râd,
Să mă frângi ca pe o turtă nedospită, să-mi dai sare,
Vino să mă spargi în patru, călăreț cu nimbul hâd,
Să mă lași murind în vatră, gâdilat de lumânare.

Vino să mă vii, să-mi vină dumnezeii, câte doi,
La fereastră, să îmi cânte nălucirea fără croi.