poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-09-13 | |
mă prăbușisem într-un somn nedeslușit
ca într-un mit nazist în care inocent karl jaspers admira mâinile lui adolf hitler gesticulând imaculat pentru nouă sute nouăzeci și nouă de mii de ani după care se pregătea să se pensioneze pe caz de boală evoluționistă într-un poem dialectic în care o specie de cezari sângeroși fără libido ucide o altă specie de auguști amirosind a sânge nevinovat după care mănâncă fructe de mare otrăvite de sperma balenelor –n tandră împerechere eșuate la mal printre adevăruri care au schimbat lumea ce te-nconjură ca un stol de furnici zburătoare pe toate șoselele de ceară ale unei patrii fără limbă spunea prietenul meu agățat de aripa dezghețată a unui zbor mereu vinovat mereu prăbușit amic la cataramă cu rimbaud copleșit de gloria lacrimilor de piatră cubică stoarse de pe obrazul unui anotimp secetos în infern apoi au intrat în păduri netăiate luând cu ei vechile piei ale crimei păstrându-și năravurile cu adânc și îndopat respect mari bivoli coborând de pe dealuri în extaz au înțărcat vara după care s-a lăsat un întuneric grav și ori de câte ori pedalez prin întunericul lumii cu bicicleta mea puch se dă alarma-n universul neobservabil ca și-n cel observabil mă –ntorc atât de departe atât de-aproape atât de în nopțile astrale și boreale ale celor ce știu să-nfrunte aerul rece al unui univers anonim făcându-și autopsia prin inima poeziei dintr-un timp fără chip jumătate-om jumătate-fiară revelație-a-faptului-de-a-fi-aruncat-în-lume cum proiectează heidegger dasein-ul ca pe-un fir de păianjen de aur suspendat până-n lumea subpământeană unde luntrași temerari prizează hașișul puținelor idei despre fericirea – de- a- fi- fost în așteptarea udă a îndrăgostitului ușor tremurând în lumina curată în care se scaldă genuin în păcat mirese țărănci din alt secol.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate