Admit tardiv,
Că văd lilieci.
Niște ciorchini înfloriți.
Admit…
Că nu mai ador această vale,
Ci o detest,
Că de acum –
Nu îmi urăsc dușmanii urcați ciudat
Pe vârfuri de abis, în marile adâncuri.

De ele doar timpul ne desparte.
Iar pe vechile cărări
Vin umbre de mormant
Cand se duc liliecii
Iar vampirii ies,
Prefacuți în frumoase feciaore,
Gata sa te ademeneasca,
Să le cuprinzi, să le săruți,
Ca sa primesti în schimb,
Un sărut fatal.
De pe care va crește o frunză,
O iarbă va înverzi…
Și firul cel plăpând de iarbă,
Mă va răscoli.
Voi ști bine că eu...
Nu pot să-l tai,
Fiindcă a scos din mine,
Tot veninu-mi cumplit.
El l-a filtrate prin sine
Și cu drag mi-a oferit
Petale roșii de iubire
Cu miros de trandafir.