Ma straduiesc sa-mi sting durerea
In licariri de vise-n noapte,
Gindindu-ma la pleoapa-ti fina
La genele ce-ti simt in soapta.

La geam am toamna ce e iar acasa
Tacute frunze iarasi cad spre cer,
In agonia vintului gasindu-si poarta
Spre nemurirea asternuta-n ger.

In departare lumea se ingusta
In zile ce nu-si mai incap in ele,
Dar pentru mine clipa redevine trista
Secundele din nou vor fi eterne.

Ma-ntorc cu gindul iar spre tine
La pleoapa-ti fina , la privirea-ti calda,
Si totul se transforma-n lacrimi
Si iarasi totul este rau, nu bine.

Opreste Doamne timpul asta-n loc
Si schimba lumea asta ce-i doar cazna,
Si fa sa fiu cu ea, Tu fa sa pot
Sa nu ramin din nou cu vise, frig si toamna.